Ingredientele de bază ale agenților de spumă sunt agenții tensioactivi, care funcționează prin scăderea tensiunii superficiale a unui lichid, permițând astfel gazului să formeze bule în interiorul acestuia. Materiile prime de surfactant utilizate în mod obișnuit includ tipuri anionice-cum ar fi laurii sulfat de sodiu (SLS) și laurii eter sulfat de sodiu (SLES); tipuri cationice-cum ar fi sărurile de amoniu cuaternar; tipuri ne-ionice-cum ar fi etoxilații de alcool gras (LAE) și gliceridele de acizi grași; și tipuri zwitterionice-cum ar fi derivații de aminoacizi. Aceste materii prime determină capacitatea de spumare și stabilitatea spumei unui agent de spumare, influențând în același timp și contextele specifice de aplicare-cum ar fi produsele alimentare, agenții de curățare sau cosmeticele.
Pentru a spori volumul și longevitatea spumei, agenții de spumare auxiliari sunt în mod obișnuit încorporați în formulare. Aceste ingrediente auxiliare includ proteine naturale (de exemplu, proteină din zer, ovalbumină), polizaharide (de exemplu, gumă xantan, gumă guar), glicerol și derivați de zaharoză. Prin creșterea vâscozității soluției și modificarea proprietăților interfeței gaz-lichid, acești agenți auxiliari produc o structură de spumă mai fină, care este mai puțin predispusă la rupere; sunt utilizate în mod special pe scară largă în industria alimentară și cosmetică.
În plus față de agenți tensioactivi și agenți de spumare auxiliari, formulările conțin adesea stabilizatori sau agenți de îngroșare conceputi pentru a menține integritatea structurală a spumei. Ingredientele comune din această categorie includ carboximetil celuloza de sodiu, guma xantan și carbomerii; aceste substanțe cresc vâscozitatea lichidului și întârzie coalescența și ruperea bulelor, prelungind astfel durata de viață a spumei. În funcție de aplicația specifică, se pot adăuga și parfumuri, coloranți sau conservanți pentru a se asigura că agentul de spumare oferă atât atractivitate estetică, cât și siguranță în timpul utilizării.
