Esterii pot fi clasificați în funcție de acidul specific din care sunt derivați. Cei mai des întâlniți sunt esterii acidului carboxilic, formați prin reacția unui acid carboxilic și a unui alcool-exemplele includ acetatul de etil și propionatul de metil. Pe lângă aceștia, există esteri acizi anorganici-cum ar fi sulfații și fosfații-care își găsesc aplicații semnificative în sectoarele industriale și chimice; exemplele includ sulfat de dietil și fosfat de trifenil. În funcție de tipul de acid implicat, proprietățile, aplicațiile și stabilitatea esterilor rezultați vor varia.
Esterii pot fi clasificați și în funcție de tipul de alcool folosit în formarea lor. Dacă sunt formați din alcooli saturați, ei produc esteri simpli ai acizilor grași, cum ar fi trigliceridele; invers, dacă este format din alcooli nesaturați, rezultatul este un ester nesaturat, cum ar fi oleatul de gliceril. Alcoolii cu structuri specializate-cum ar fi alcoolii ciclici sau alcoolii aromatici-pot reacţiona, de asemenea, cu acizii pentru a produce esterii ciclici sau aromatici corespunzători; aceste tipuri de esteri sunt utilizate frecvent în industria parfumurilor, aromelor și farmaceutice.
Pe baza structurii și aplicării lor, esterii pot fi clasificați pe scară largă în esteri simpli, esteri complecși și esteri funcționali. Esterii simpli sunt în general formați din reacția unui acid monocarboxilic cu un monoalcool și sunt utilizați în mod obișnuit ca solvenți sau parfumuri. Esterii complecși-cum ar fi trigliceridele și fosfolipidele-constituie componente esențiale ale lipidelor naturale. Esterii funcționali îi cuprind pe cei care conțin grupe funcționale specifice-cum ar fi poliesteri-și sunt utilizați pe scară largă în industria materialelor plastice și a fibrelor. Aceste diferite sisteme de clasificare facilitează o înțelegere mai profundă a proprietăților și diverselor aplicații ale esterilor.
